Acasă

 Închide ochii, suflet suav...
 să te sărut, să te posed, să te am

 Ascultă viscolul, pe cel din inima ta,
 te țin în brațe și se face tot mai cald

 Lasă fulgii de zăpadă să se topească pe pielea ta
 te invadează amintirile, nu-i așa?!

 Mă îndepărtez de tine, te abandonez dar te urmăresc
 fiorul, frica de necunoscut te însoțesc

 Fără trecut și fără viitor

Doar eu și tu sau tu și noi

 Ne amestecăm, redevenim ce am fost.

Poveste de Bună dimineața

Noaptea vine iar...închid ochii, încerc, rectific îmi impun să dorm și toate gândurile care se luptă să iasă la suprafață, își doresc să fie așternute pe o foaie de hârtie, așa cum făceam pe vremuri, se îneacă în mine și dimineața mă trezesc și realizez că nu mai știu ce este și ce nu este bine. Soarele răsare, dar nu și în inima mea. Apune, apune, apune și se face tot mai întuneric deși ceva din mine încă mai visează și vizualizează luminița. Îmi doream să mă văd în întuneric total pentru a o putea lua de la capăt. Pentru a putea spune că am atins fundul paharului și îmi clădesc din nou viața așa cum vreau eu. Dar șansa asta viața ți-o oferă o singură dată. E ca la loterie: joci în fiecare zi, pariezi, te rogi, îți calculezi șansele, îți asculți horoscopul, verifici ca astrele să fie alineate. Cei mai mulți dintre noi nu câștigă premiul cel mare dar se mulțumesc și își trăiesc existența așa. Îi va răsplăti viața cumva. Unii continuă să joace în speranța că într-o zi o să câștige. Cei mai norocoși câștigă și se retrag din joc. Și cei mai ghinioniști câștigă și continuă să joace pentru că nu realizează ce au obținut.

Simt că nu mai pot respira și masca de oxigen e în mâna mea dar îmi e teamă să o folosesc. Visez cu ochii deschiși că o să mai reușesc încă o dată. Dar nu e necesar. Am demonstrat atunci. S-a terminat. Știu. Pot. Și totuși nu recunosc. Pare prea ușor.

De curând am cunoscut pe cineva care îmi pune o serie de întrebări ciudate despre ce îmi place, despre cum mă comport în anumite situații. Caută răspunsuri. Nu știu dacă sunt eu persoana care să-l ajute însă îi mulțumesc pentru că datorită lui nu am mai așteptat soarele ci am aprins lumina. Simplu.

A fost gri. A fost ziua mea. 21. Un amic. Una bucată claudia tristă, melancolică, frustrată. Dar am primit un cadou neprețuit. O nouă șansă.

Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, că nu te-am lăsat să trăiești, că ți-am indus teama de eșec, că nu te-am lăsat să vorbești atunci când aveai ceva de zis, că nu am vrut să te ascult, că nu am vrut să accept, că aproapte te-am omorât. Îmi cer scuze pentru serile când te-am făcut să verși lacrimi și te-am adus aproape de limită. Ești mai puternică decât erai ultima dată. Îmi pare rău că nu te-am văzut crescând. Dar acum am revenit. Aceeași eroi. Suntem din nou noi.

Franturi de suflet

Ciudat, cum esti langa mine si cum totusi stiu ca esti departe. Esti cu gandul la ea, te bantuie, iti este dor de ea, o vrei, o cauti si totusi nu faci nimic. Nu ma vrei, sunt doar o consolare, sunt o umbra a ei, sunt ceva ce ar fi putut sa fie ea si totusi clipele nu se scurg la fel fiindca tu contruiesti un zid in jurul tau. Si de fiecare data cand reusesc sa ma aproprii mai mult de tine, pleci, pleci acolo unde se presupune ca e acasa si toata munca trebuie refacuta de la capat. Aseara cand ai adormit as fi vrut sa te iau in brate, dar nu am facuto. Nu stiu de ce, stiu doar ca ceva imi spunea sa nu. Nici nu stiu ce mai e real si ce nu. Nu mai stiu daca azi noapte chiar m-ai luat de mana sau nu. Poate ca te-ai trezit si ai visato pe ea si m-ai vazut pe mine langa tine si te-ai simtit dator sa o faci. Cum ai zis si tu, intr-o relatie intotdeauna unul da mai mult. Dar ce se intampla cand nici unul nu da mai mult. Ar trebui sa ma simt folosita si totusi nu ma simt. Stiu de toate ele, de toate in care o cauti pe ea. Era perfecta pentru tine. Ce caut eu in viata ta?! Si poate asta e inca o dovada din partea lui Dumnezeu ca pot sa schimb lumea, pot sa schimb persoanele, si astfel sa pot influenta lumea intreaga. Am ajutat multa lume sa treaca peste prapastiile vietii. Si la sfarsit eram cu zambetul pe buze. Poate ca am aparut in viata ta doar ca sa te ajut, pentru ca pot, pentru ca trebuie sa crezi din nou in viata. Poate ca nu sunt eu cea pe care sa o iubesti, mai mult ca sigur nu, dar sunt cea care te va face din nou sa-ti doresti sa traiesti, sa profiti de o dimineata frumoasa, de o ploaie torentiala, de un zambet...cat de ciudat e.

Ciudat cum credeam ca te iubesc, si poate chiar o fac si totusi nu-ti arat. Nu ai cunoscut nici un sfert din ceea ce sunt pentru ca nu te cunosti pe tine. Ratacesti. Te pierzi in amintiri. Soarele te mangaie si tu nu-l simti, nu-i primesti sarutarea. Esti pierdut in lumea ta. Iar in lumea larga esti doar un punct care incet incet se stinge. Traieste! Ceea ce ar trebui sa fac si eu. De fiecare daca cand vorbesc cu cineva despre tine realizez ca in mod normal, firesc, acum nu as mai fi langa tine pentru ca sunt multe lucruri ce nu merg. Dar nu te pot lasa singur. Prezenta ta ma linisteste. Si tu nu poti sta singur. E trist ca poate vei ajunge sa ma cunosti de-abia cand nu voi mai face parte din viata ta. Si Dumnezeu imi e martor ca putea sa fie bine, putea sa fie relatia de vis...

Aburii ies din ceaiul ce zace langa mine, melodiile se scurg precum clipele una cate una...si un ceva imi intra in inima, un ceva ce produce durere...As fi vrut sa fie bine dar poate ca nu a fost sa fie...Locul meu nu e aici si nici acolo. Locul meu...trebuie inca gasit. Si poate ca locul tau e langa ea. Cel putin asa simt. Asta daca vrei ce ai avut cu ea, desi nu va mai fi niciodata atat de intens. Alaturi de tine am realizat ca o iubire mare ramane una singura, si ca niciodata nu vom mai atinge varful. Cele ce urmeaza sunt altfel de iubiri, alte pasiuni...putem sa ne mintim, dar la ce folos, mai bine sa imbratisam adevarul.

Crezi ca nu imi pasa?! Din contra, imi pasa prea mult, pentru ca daca as fi nevoita sa te las sa pleci te-as lasa desi in momentul de fata esti aproape totul pentru mine, pentru ca atunci cand sunt cu tine inima in bate foarte tare, pentru ca esti ca o dependenta de care nu vreau sa scap, pentru ca te...vreau atunci cand imi e bine...si pentru ca acele cuvinte pentru prima data prind contur...te vreau, te...doresc.

Pa, nu adio,

eu.