A fost...

Sunt doar nişte versuri regăsite, nefinisate, nepregătite, speciale pentru un atunci, a fost...

Nu sunt orbi cei ce nu văd
Ci cei ce nu vor să vadă
Frumuseţea lumii în care trăim
Adevărul sublim...

Nu sunt surzi cei ce nu aud
Ci cei ce nu vor să audă
Sunetul aerului ce ne mangăie uşor
Lumea ce tot mai des strigă... "ajutor"

Nu sunt muţi cei ce nu vorbesc
Ci cei ce nu vor să vorbească
Cei ce aruncă vorbele preţioase
Cei ce nu mai cred că lumea merită o şansă...

necesitate

oxigen...avem nevoie de el. De acel oxigen care să ne cureţe plămânii de toate impurităţile lumii în care trăim...

Vreau

O umbră în noapte vreau să fiu
Să mă pierd, să dispar, să ştiu
Dorinţa ce mă arde, ce-mi fură mereu
Posibilitatea de a fi...
exact cum sunt eu...

Atât de puţin

Nu mai vreau înapoi ce am avut...
Chiar dacă amintirea acelui trecut
Îmi lipseşte acum atât de mult...
A ramas doar o umbă la ce a fost:
Zâmbete, lacrimi uneori de prisos,
Gesturi ce nu mai au nici un rost.
Căci e nevoie de un nou început
E nevoie de un punct...
Şi atât.