Ciudat, cum esti langa mine si cum totusi stiu ca esti departe. Esti cu gandul la ea, te bantuie, iti este dor de ea, o vrei, o cauti si totusi nu faci nimic. Nu ma vrei, sunt doar o consolare, sunt o umbra a ei, sunt ceva ce ar fi putut sa fie ea si totusi clipele nu se scurg la fel fiindca tu contruiesti un zid in jurul tau. Si de fiecare data cand reusesc sa ma aproprii mai mult de tine, pleci, pleci acolo unde se presupune ca e acasa si toata munca trebuie refacuta de la capat. Aseara cand ai adormit as fi vrut sa te iau in brate, dar nu am facuto. Nu stiu de ce, stiu doar ca ceva imi spunea sa nu. Nici nu stiu ce mai e real si ce nu. Nu mai stiu daca azi noapte chiar m-ai luat de mana sau nu. Poate ca te-ai trezit si ai visato pe ea si m-ai vazut pe mine langa tine si te-ai simtit dator sa o faci. Cum ai zis si tu, intr-o relatie intotdeauna unul da mai mult. Dar ce se intampla cand nici unul nu da mai mult. Ar trebui sa ma simt folosita si totusi nu ma simt. Stiu de toate ele, de toate in care o cauti pe ea. Era perfecta pentru tine. Ce caut eu in viata ta?! Si poate asta e inca o dovada din partea lui Dumnezeu ca pot sa schimb lumea, pot sa schimb persoanele, si astfel sa pot influenta lumea intreaga. Am ajutat multa lume sa treaca peste prapastiile vietii. Si la sfarsit eram cu zambetul pe buze. Poate ca am aparut in viata ta doar ca sa te ajut, pentru ca pot, pentru ca trebuie sa crezi din nou in viata. Poate ca nu sunt eu cea pe care sa o iubesti, mai mult ca sigur nu, dar sunt cea care te va face din nou sa-ti doresti sa traiesti, sa profiti de o dimineata frumoasa, de o ploaie torentiala, de un zambet...cat de ciudat e.
Ciudat cum credeam ca te iubesc, si poate chiar o fac si totusi nu-ti arat. Nu ai cunoscut nici un sfert din ceea ce sunt pentru ca nu te cunosti pe tine. Ratacesti. Te pierzi in amintiri. Soarele te mangaie si tu nu-l simti, nu-i primesti sarutarea. Esti pierdut in lumea ta. Iar in lumea larga esti doar un punct care incet incet se stinge. Traieste! Ceea ce ar trebui sa fac si eu. De fiecare daca cand vorbesc cu cineva despre tine realizez ca in mod normal, firesc, acum nu as mai fi langa tine pentru ca sunt multe lucruri ce nu merg. Dar nu te pot lasa singur. Prezenta ta ma linisteste. Si tu nu poti sta singur. E trist ca poate vei ajunge sa ma cunosti de-abia cand nu voi mai face parte din viata ta. Si Dumnezeu imi e martor ca putea sa fie bine, putea sa fie relatia de vis...
Aburii ies din ceaiul ce zace langa mine, melodiile se scurg precum clipele una cate una...si un ceva imi intra in inima, un ceva ce produce durere...As fi vrut sa fie bine dar poate ca nu a fost sa fie...Locul meu nu e aici si nici acolo. Locul meu...trebuie inca gasit. Si poate ca locul tau e langa ea. Cel putin asa simt. Asta daca vrei ce ai avut cu ea, desi nu va mai fi niciodata atat de intens. Alaturi de tine am realizat ca o iubire mare ramane una singura, si ca niciodata nu vom mai atinge varful. Cele ce urmeaza sunt altfel de iubiri, alte pasiuni...putem sa ne mintim, dar la ce folos, mai bine sa imbratisam adevarul.
Crezi ca nu imi pasa?! Din contra, imi pasa prea mult, pentru ca daca as fi nevoita sa te las sa pleci te-as lasa desi in momentul de fata esti aproape totul pentru mine, pentru ca atunci cand sunt cu tine inima in bate foarte tare, pentru ca esti ca o dependenta de care nu vreau sa scap, pentru ca te...vreau atunci cand imi e bine...si pentru ca acele cuvinte pentru prima data prind contur...te vreau, te...doresc.
Pa, nu adio,
eu.
