11 iul. 2010

Scrisoare

Am încercat să fug, să o iau de la capăt într-un loc unde nimeni nu mă cunoaște...dar nu mă pot abandona...

undeva în Aprilie

Mult prea nedorită Obsesie,

Iți scriu pentru că te urăsc întru cât mi-ai răpit libertatea și în același timp am învățat să te ador datorită artei ce a renăscut în mine. Sentimente ce duse la extrem sunt simple, pure, inocente sinonime.

De ce încă pune stăpânire pe mine sentimentul de vină atunci când sunt cu cineva care nu e el?! Trupul meu se simte bine...dar cu fiecare răsuflare, mângaiere, gest, privire, sunet, zâmbet, mișcare gândul îmi zboară la tine. Te vreau, te doresc, tânjesc după mirosul tău, te visez, îmi repet la nesfarsit ca ești doar un moft, mă mint, ma rătăcesc în propria-mi piesă de teatru și totuși nu te mai găsesc. Ești acolo și nu te pot atinge. Mult prea departe de aproapele ce îmi doresc.

Tremur de frig și simt că trebuie să închid ochii pentru a uita ce s-a întâmplat. Contemplez imaginea, sunetele le respir, te sarut și sunt a ta. Mi-e scarbă de mine și de felul în care mă înșel. Pe cine oare încerc eu să păcălesc că totul e doar un coșmar? Pe conștiința mea poate ce nu-mi dă pace?! Pe ea care mă îndeamnă să-l părăsesc pentru că deși am fost a lui nu este el elul meu. Tânjesc după a mea iubire și după îmbrățișările ei, după zâmbetul și sărutările ei.

Bucăți de amintiri.

Nu mai știu cine sunt, ce caut, ce vreau. Te iubesc, te detest...

Pe curând,

eu.

4 comentarii:

  1. si cand te gandesti ca postul asta a pornit de la niste idei scrise pe telefon... Frumos. Ma bucur ca pana la urma ai publicat mica scrisoare si mai ales ca "obsesia" nu mai e ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce?! pentru ca iti pasa, pentru ca a fost nu este inca trecut si pentru ca daca uneori simti ca a trecut nu inseamna ca nu mai simti nimic. Iubirea e o naluca, apare, dispare cand de fapt e mereu acolo. Claudia draga, continua sa scrii, sa speri, ce e al tau e pus deoparte, iar el regreta cu siguranta absenta ta, acum e pierdut...

    RăspundețiȘtergere