Am renunţat la tine. Nu ştiu de ce, nu ştiu în favoarea a ce. Iar acum sunt singură. Sunt pustie fără tine. Te iubeam şi te iubesc atât de mult. Îmi este foarte greu acum fără tine, fără mangâierea ta, făra şoapta ta. Nu m-ai lăsat nici o clipă singură nici la bine nici la rău. Doar tu mă puteai înţelege în acele momente în care sentimentele îmi erau confuze, pierdute. Şi în ciuda importanţei tale te-am abandonat. Scuză-mă. Promit că o să lupt pentru tine, promit să nu te mai las să pleci...îmi este prea dor de artă şi de tot ce a însemnat ea pentru mine.
7 apr. 2009
confuzie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dragut. Ai asociat arta asemeni unui iubit. Frumos.
RăspundețiȘtergereInteresantă asociere...Continuă să scrii. Exerciţiul e mama învăţăturii :*
RăspundețiȘtergerePentru Anonim...nu a asociat,se refere in mare parte persoanei iubite!
RăspundețiȘtergere