De ce?!

De ce e atât de greu să acceptăm că unele lucruri se termină înainte ca să ne bucurăm din plin de ele? ...întrebare existenţială.

Nu pentru tot ce se întamplă în viaţă există un "de ce", de fapt există dar uneori e mai bine ca să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, adevărul de multe ori răneşte mult prea tare. Dacă stau bine să mă gândesc nu e adevarul cel care ne răneşte ci incapacitatea noastră de a înţelege şi a accepta lucrurile.

Unii dintre noi atunci când ceva a fost prea frumos preferă, îşi doresc cu disperare să distrugă tot prin căutarea acelui "de ce" care nu ajută la nimic...încearcă să umbrească acea amintire frumoasă în speranţa că poate aşa vor trece mai uşor peste. Dar dacă tot s-a terminat, dacă atunci când asculţi acea melodie te invadează amintirile şi începi să te pierzi într-un ocean de amintiri plăcute ce apoi vor lăsa un zâmbet în urmă, dacă ştii că acea persoană îţi este încă alături chiar dacă s-a terminat, dacă eşti conştient că e mai bine (şi nu mă refer neaparat la binele propriu, căci de multe ori e mult mai important ca cel de lângă tine să fie fericit, pentru că apoi îţi va veni şi ţie rândul la un gram de fericire)...de ce să distrugi totul când nu mai are rost? Trecutul e trecut, lucrurile mai puţin plăcute trebuie să devină istorie şi viitorul trebuie înfruntat cu zâmbetul pe buze!

Alţii dintre noi pur şi simplu refuză realitatea. Fac publice şi lucrurile ce ar trebui să rămână personale, distrug tot ce ar mai putea rămâne. Sunt convinşi că totul e cum ştiu ei, nu vor să privească dincolo de aparenţe, aparenţe create de multe ori de persoane care ar trebui să fie ultimele fiinţe ce ar trebui să se bage. Şi aşa apar tot felul de întrebări la care se cunosc deja răspunsurile. Ce e de făcut? Nimic!! Dacă ai răbdare vei încerca să o faci să înţeleagă pe acea persoană că în viaţă întâmplarea devine o necesitate, şi că dacă aşa s-a întâmplat poate, de fapt sigur aşa trebuia să fie. Acel "de ce" îl poţi afla imediat dacă vrei, iar dacă încă nu vrei să accepţi lucrurile îl vei înţelege oricum în timp...dacă îl vei înţelege deoarece totul depinde doar de tine. Nu are rost să cauţi vinovaţi, ambele persoane sunt vinovate când se termină ceva...cauză-efect...egală vinovăţie.

Mai sunt şi acele momente cumplit de dureroase în care cineva ne părăseşte pentru totdeauna...acolo un "de ce" încă îmi e greu să găsesc. Unele persoane erau prea bune, prea importante pentru noi...şi ne-au abandonat prea repede. Tot ce putem să sperăm însă este că ele sunt bine acolo unde sunt. O parte din reuşitele noastre trebuie să le dedicam lor, să zâmbim, să trăim pentru acele persoane şi în acelaşi timp pentru noi...este ceea ce şi-ar fi dorit!

Sunt multe situaţii în care nu ştim şi căutăm acel "de ce". Dar trebuie să încercăm să evităm ca acesta să ne coplesească viaţa...

Pentru toţi cei care vor să înţeleagă...