Egoism. Nepasare. Fraieri.

“It's not so important who starts the game but who finishes it.” ca bine mai zicea cineva. Ce nu te omoara te intareste. Un cliseu sau nu. Aseara desi destul de tarziu nu puteam adormi. O discutie ce m-a facut sa deschid ochii. De fapt care mi-a confirmat ceea ce stiam. Ca nu e bine sa ai incredere in nimeni si nici sa ai asteptari de la cei din jurul tau. Majoritatea se lupta pentru ei, sunt niste ipocriti, joaca dublu. E ca teoria lui Darwin, supravietuieste cel care e mai bun. Lumea de azi e mai rau decat o jungla. Ajungi sa il sufoci chiar si pe cel care te iubeste, care nu s-a gandit nici o clipa sa-si satisfaca setea, nevoile profitand de tine. Nu! Dar ei nu sunt asa. Nu mai exista oameni care sa se gandeasca daca ranesc pe cineva cu actiunile lor. Egoism. Nepasare. Fraieri. Si ce faci atunci cand descoperi ca o astfel de persoana zace langa tine?! Eu una decid sa nu fac nimic, nimic din ce nu as face in mod normal. Razbunare? Pierdere de timp si satisfactie efemera. Chiar daca si asa, continuand sa le dau frau liber sentimentelor mele, nu fac altceva decat sa ma apropri de momentul nu prea asteptat, imbratisarea suferintei. Moment in care ma voi prabusi pentru ca apoi sa reincep sa ma inalt. Pana la urma drumul catre perfectiune trebuie sa fie presarat cu cazaturi. Astfel daca vei avea norocul sa atingi varful macar pentru cateva secunde, prabusirea va fi aplanata de cazaturile anterioare. Si nu, daca nu zic nimic nu inseamna ca nu stiu, nu inseamna ca nu vad ci doar ca prefer sa las lucrurile asa cum sunt...gandesc in perspectiva si mai rau decat o buna cazatura si niste julituri, cateva lacrimi, bine ceva mai multe lacrimi nu am ce sa patesc... Si revenind la primul gand de azi dimineata...tu crezi ca eu nu stiu dar te inseli...si in final e mai important cine termina jocul.