Ardea şi parcă vântul şoptea tocmai pentru a nu o stinge. Ceara se topea parcă tot mai încet, îşi dorea să răzbată cât mai mult. Ajunse însă la final. Se pregătea pentru ultima flacără când speranţa renăscu...
O dorinţă. Un fior. O amintire legănată de vânt.
Iar ea, cu ultimele sale puteri îndepărtă şi acea ultimă urmă de parfum. Nu mai avea nevoie să-şi aducă aminte pentru că deja făcea parte din poveste. Încercă din răsputeri să oprească timpul dar era de prisos. Nu putea fugi de ea, de ceea ce devenise, de puterea pe care acum o avea şi de sentimentul ce murise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu