Un gând către tine

Plângeam. Îmi e dor de tine. Dar îmi voi asuma riscul de a pierde.

Toţi vorbim despre maturitate, despre riscuri, despre experienţele de viaţă, dar nimeni nu mi-a povestit despre renunţările pe care le-a facut pentru binele celuilalt, de paşii nesiguri ce i-a aşternut pe covorul vieţii. Suntem o generaţie comodă. Am uitat ce înseamnă cu adevărat viaţa şi ne-am pierdut interesul de a o descoperi. E trist. Dar eu pun un mare punct în viaţa mea. Nu mai vreau jumătăţi de măsură. Nu pot pierde mai mult decât dacă nu aş zice nimic. Şi ce rău e în a-ţi spune tot ce simt?! Voi găsi curajul pe care nu credeam că-l am. Aşa cum am îndrăznit să tânjesc după tine trebuie să-ţi spun şi ce cred eu despre noi. Iar dacă tu vrei să rămai cu frica ta de sentimente e problema ta, te va urmări mereu, te va sufoca, te va măcina încet, o continuă suferinţă. Adevăratul remediu este să acceptăm ceea ce simţim cu adevărat. Eu voi face aşa şi voi îmbrăţişa libertatea pe care o visezi tu.

Eu fără tine, sau împreună?