6 dec. 2009

Ai plecat?!


- Închide ochii!
...
- Imaginează-ţi un loc.
- Marea?!
- Zi, noapte?
- Dimineaţă.
- Ce oră?
- Cinci, poate şase.
- Soarele a răsărit?
- Acum răsare...
- A ce miroase? Descrie-mi locul, spune-mi ce simţi.
- Te rog, nu! Nu face asta, nu pot! Nu...e prea mult pentru mine.

Am deschis ochii şi te-am privit. Aş fi vrut să-ţi spun atunci ce simţeam dar îmi era teamă, de tine, de mine, de noi...

„ Mare. Apus. Închid ochii deja închişi pentru a visa cu ei deschişi. Petrecerea s-a terminat, muzica a amuţit, cuplurile s-au retras. Se mai aude cate o persoană beată de fericire printre sunetul valurilor. Acum e rândul lor, sunt ele stăpâne pe timp. Respir aer sărat iar vântul rece mă învăluie. Somnul îmi dă târcoale în timp ce soarele timid răsare. Ţi-aş zice că eşti cu mine, dar ar însemna să mint. Tu atunci erai doar un vis. Erai acea persoană pe care o aşteptam, dar de care acum îmi e teamă. Nu mă îţelege greşit, îmi e frică de tine doar din cauza a ceea ce simt. Nu sau da. Am ales nu. Nu încă. Poate într-o zi o să-ţi spun că acesta ar fi fost răspunsul meu atunci.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu